Site realizat la initiativa Catedrei de Semiologie de la Clinica Medicala II, Cluj-Napoca
"Inaintea terapiei zeii nemuritori au asezat diagnosticul" (principiu hipocratic)
  Home
  Catedre de semiologie
   └ Clinica Medicala II Cluj
  Info studenti
  Masterat psihosomatica
  Publicatii
  Atelier pe teme medicale
  Quiz-uri
  Imagini
  Despre noi
  Contact

Link-uri utile:

UMF Cluj

Spitalul Clinic Judetean Cluj

Spatiul de arta m2

Cursuri APS

Quiz-ul Saptamanii

Quiz propus Dr. Laura Muntean, Univ. Med II, Cluj-Napoca.
Pacientă în vârstă de 47 ani se prezintă la urgenţă pentru durere retrosternală cu caracter pongitiv, accentuată de inspir şi decubitul dorsal, ameliorată de aplecarea trunchiului înainte, debutată în urmă cu câteva ore în repaus. Pacienta nu a mai prezentat anterior dureri toracice, dispnee sau palpitaţii. Este fără istoricul familial şi fără factori de risc pentru boli cardiovasculare. Cu 3 săptămâni anterior acestui episod a prezentat dureri faringiene. La examenul obiectiv bolnava avea temperatura axilară de 37, 4°C, pulsul = 86/min, TA = 127/84 mmHg, la ascultaţia cordului zgomote cardiace ritmice, fără sufluri supraadăugate. De asemenea restul examenului obiectiv a fost în limite normale. Electrocardiograma are aspectul reprezentat în figura 1.

1. Care este diagnosticul cel mai probabil?
2. Ce modificare caracteristică la ascultaţia cordului este posibilă în această boală?
3. Care este principalul diagnostic diferenţial şi care sunt criteriile de diferenţiere?
4. Enumeraţi cauzele cele mai probabile ale afecţiunii acestei paciente.
5. După cîteva zile de la debutul simptomelor, pacienta remarcă că durerea toracică a diminuat în intensitate, în schimb se plînge de lipsă de aer. Cum explicaţi această evoluţie? Descrieţi modificările posibile la examenul obiectiv al cordului în această situaţie.
Raspuns:

1. Pericardita acută (PA) fibrinoasă

2. Frecătura pericardică

3. Infarctul miocardic acut (IMA)
· Criterii clinice:
- PA: durere precordială pongitivă, accentuată de decubitul dorsal şi ameliorată de aplecarea trunchiului înainte, eventual acompaniată de febră, mialgii; frecătură pericardică
- IMA: durere retrosternală neinfluenţată de poziţia trunchiului, ameliorată de antialgice majore, însoţită de transpiraţii profuze, angoasă, greţuri, tulburări de ritm, modificări tensionale, tulburări ale stării de conştienţă; de regulă la pacienţi cu factori de risc pentru boala coronariană şi cel mai adesea cu istoric de dureri anginoase
· Criterii EKG:
- PA: supradenivelare difuză a segementului ST cu concordanţa undelor T, subdenivelarea segmentului PR, inversarea undelor T după ce segmentul ST devine izoelectric, absenţa undei Q, microvoltaj
- IMA: supradenivelarea segmentului ST în teritoriul tributar arterei obstruate, inversarea undelor T în paralel cu revenirea segmentului ST la linia izoelectrică, prezenţa undei Q
· Criterii enzimatice:
- PA: enzime miocardice în limite normale
- IMA: enzime miocardice crescute în dinamică

4. Idiopatică, virală

5. Apariţia pericarditei exudative
- Inspecţie: şoc apexian neobservabil
- Palpare: şoc apexian diminuat în interiorul ariei matităţii cardiace sau imperceptibil
- Percuţie: aria matităţii cardiace mărită
- Ascultaţie: zgomote cardiace diminuate tahicardice


Informaţie suplimentară

Pericardita acută este cea mai frecventă boală a pericardului. Cel mai adesea etiologia este idiopatică sau virală. Alte cauze includ: infecţii bacteriene şi fungice, neoplazii, boli reumatologice sistemice (lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, polimiozita, sclerodermia, vasculitele), uremia, infarctul miocardic, disecţia de aorta, reacţiile medicamentoase (Hidralazina, Procainamida). În mod caracteristic pacientul se prezintă cu durere toracică cu caracter pongitiv, accentuată de decubitul dorsal şi ameliorată de aplecarea trunchiului înainte. La examenul obiectiv modificarea patognomonică este reprezentată de frecatura pericardică.
EKG este o metodă paraclinică foarte utila pentru diagnosticul pericarditei acute, anomaliile fiind prezente în aproximativ 90% din cazuri. Modificările EKG caracteristice cele mai frecvente sunt reprezentate de supradenivelarea difuză a segemntului ST, care reflectă anomaliile de repolarizare determinate de inflamaţia pericardului. O altă modificare EKG specifică este subdenivelarea segmentului PR în toate derivaţiile cu excepţia V1 şi aVR. După câteva zile sau săptămâni de evoluţie segmentul ST revine la linia izoelectrică şi undele T devin aplatizate, iar ulterior devin negative. Principalul diagnostic diferenţial este cu infarctul miocardic acut (IMA), existând câteva modificări EKG utile pentru diferenţierea acestor boli. Astfel, supradenivelarea segmentului ST din pericardita acută are un aspect “concav”, spre deosebire de aspectul “convex” al acestei supradenivelări în faza acuta a infarctului miocardic. O altă trăsătură specifică pericarditei acute este prezenţa difuză a acestei anomalii EKG, în timp ce în IMA această modificare este limitată la teritoriul tributar arterei obstruate. Alte anomalii EKG utile pentru diagnosticul diferenţial al pericarditei acute de IMA sunt absenţa undei Q şi a inversării undei T în timp ce segmentul ST este încă supradenivelat, ambele anomalii fiind prezente în IMA.


Bibliografie

A. Albu, D. Fodor, S. Rednic, S.P. Simon, În Semiologie medicală. Sindroame, Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj Napoca, 2005

Mark A. Marinella, M.D., Electrocardiographic Manifestations and Differential Diagnosis of Acute Pericarditis, American Family Physician, 1998, vol. 57/No 4
Inapoi la arhiva

Evenimente

Workshop Comunicare Medicala (8K)


Statistica

          © 2005  OptoEl -Toate drepturile rezervate firmei.